„Povestea asta cu creasta de cocoș mi se pare bizară. De ce să ai creastă de cocoș tocmai la călcâie? Când se trezesc cu noaptea în cap, cocoșilor le place să cânte cucurigu undeva cât mai aproape de creier, adică de cer. De aceea cocoșii se cațără pe gard sau pe acoperișul cotețului. Vestesc zorii zilei de la înălțime. Nu am auzit până acum să cânte cocoșii în călcâie. Cred că denumirea acestei boli ar trebui revizuită… Nu are nici o logică.”
Articolul Creasta de cocoș apare prima dată în Ziarul de Iaşi – liderul presei ieşene.