Posibilitatea teoretică a coordonării nu poate fi confundată cu existența unei practici concertate. Faptul că participanții la un mecanism de stabilire a unui indice puteau cunoaște sau estima cotațiile celorlalți indică cel mult existența unei vulnerabilități potențiale. Un mecanism susceptibil de manipulare nu este, prin el însuși, dovada că manipularea a avut loc și nici că participanții au acționat concertat. Problema nu este dacă adaptarea comportamentului era posibilă, ci dacă există dovezi că aceasta s-a produs efectiv prin coordonare.

Citește articolul complet pe Jurnalul Național →