Istoria aceasta mi-a spus-o un prieten bun, Adrian îl cheamă, deși probabil că asta nu e relevant pentru voi, cei care citiți lucrurile pe care le scriu aici. S-a petrecut într-o amiază de vară când soarele fierbinte sufoca străzile urbei, topea asfaltul, făcea să frigă capotele mașinilor iar oamenii căutau, pe cât se putea, puțină răcoare. La ștranduri, unii; iar alții, sătui de instalațiile de aer condiționat de acasă care gâfâiau forțate, se refugiau în grădinițele restaurantelor, grădini adesea încărcate de arbori, flori și mici arteziene în aranjamente care îmbiau clienții epuizați de caniculă. O astfel de grădiniță îl adăpostea atunci și pe prietenul meu. Stătea la o masă umbrită cu alți doi amici. Halbele de bere băute îi