Și iată că ajungem și la inima strigătului Sfintei Elisabeta de la Pasărea. Observă – strigătul ei nu este un strigăt de judecată, ci un strigăt de dragoste. Ea nu strigă ca un procuror: „Veți merge în iad!”. Ea strigă ca o mamă care își vede copiii jucându-se pe marginea prăpastiei: „Există iad, maicilor! Vai mie!” Ea se pune pe sine cea dintâi în foc.

Citește articolul complet pe ActiveNews →