Categorie
Cum se naşte arta? Ca un remediu la cunoaştere, este de părere Nietzsche; viaţa nu este posibilă decât graţie „iluziei artei”. Vrem să creăm impresia că există o altă lume, o lume a teatrului, a imaginaţiei, a fanteziei, în care realitatea gândește exprimări prin interpretare supusă și călăuzită transfigurării … „Sublim şi absurd – iată … Continuă să citești LUMINILE ILUZIEI
Dezvoltarea tehnologiilor comunicării a deschis posibilitatea expunerii fără limite, neîntrerupte a mesajelor oricărui posesor de cont într-o rețea virtuală, dar a contribuit totodată la transformarea mediilor în arene și baricade. Mijloacele de comunicare au devenit redute, mesajele funcționează ca arme. S-a depășit demult, cel puțin la noi, cultura polemicii argumentative și am intrat într-o eră … Continuă să citești SPAȚIUL PUBLIC DEVENIT BARICADĂ
ești fericită, liuba? chiar și-o trapă dacă te-ajută să ieși prin tavan rămâne martoră a curajului de-a evada din închisorile inocenței spune liuba pe zoom monitorul se cuplează la fața ei gravă proiectând o imagine a distanței mascate liuba/ liuba unde s-a dus vremea când așteptam în ploaie să ne vină rândul la covrigii cu … Continuă să citești poeme de GELA ENEA
Casa mea Nu pot primi scrisoare, colet livrat prin Fun Curier, înștiințare de plată de la ANAF. Casa mea nu are stradă, număr, Casa mea e fără adresă. Centrul meu este casa mea. Pot locui (și uneori chiar o fac) la Ierusalim, în locul morții și al învierii. Pot locui în Staré Mesto, într-o frază … Continuă să citești poeme de CIPRIAN VOICILĂ
Un poem emblematic, inclus ca inedit în antologia de autor Dus simplu („Solo andata”) urmat de Oaspetele impenitent („L’Ospite incallito”), care ne duce dincolo de opoziția elementelor apă-aer/pământ-cer (vezi Poezie și transcendență la Erri de Luca, în VR, 2/2026) din perspectiva poetului mistic și rebel Erri de Luca, este Marea Noastră/Mare Nostro. Poemul începe cu … Continuă să citești ERRI DE LUCA, UN REBEL PERPETUU
Am ajuns la bazinul de înot acoperit nu pentru că aş fi mare fan al acestui sport. Sigur, când eram copil mergeam la ştrand, împreună cu colegi şi prieteni de vârsta mea. O făceam însă pentru că pe atunci asta era principala distracţie şi un mod plăcut (şi sănătos, aş adăuga acum) de a ne … Continuă să citești SIRENA DIN BAZINUL DE ÎNOT
vezi prima parte Există o competiție tăcută între noi, abia perceptibilă, în care fiecare își apără povestea ca pe un teritoriu. Nu o spunem direct, nu o declarăm ca pe o victorie, însă o trăim în fiecare alegere, în fiecare justificare, în fiecare fel în care ne explicăm viața. Povestea mea este mai bună ca … Continuă să citești POVESTEA MEA E MAI BUNĂ DECÂT A TA(partea a doua)
Cu câțiva ani în urmă, am făcut cunoștință cu un copil a cărui mamă era convinsă că e bolnav. O mamă care îl trata ca pe un obiect asupra căruia are putere absolută. Doar că reprezentarea copilului visat era atât de departe de realitatea întruchipată de copilul real, încât, în doar câțiva ani, ajunsese la … Continuă să citești OMUL DIGITAL, NOUL „OM NOU”
Răspunzând la solicitarea unei reviste de a comenta fenomenul stângii, azi, Vasile Ernu declara că va sfida teoriile, deoarece „eu sunt scriitor, nu teoretician.” Identitatea literară a „scriitorului” o găsim în relativ recenta Generația canibală, o continuare a volumelor Născut în URSS (premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România) și Sălbaticii copii Dingo. Laitmotivul … Continuă să citești IDIOSINCRASIILE UNUI „SCRIITOR” AL TRANZIȚIEI
În noua carte a Gabrielei Adameșteanu, Meserii nerecomandate femeilor, poate fi regăsită o trăsătură psihologică despre care scriitoarea a vorbit în mai multe rânduri, dând unora impresia că se „răsfață”. E vorba despre o neîncredere în propriul scris, cu asimetria dintre receptarea entuziastă a primilor cititori ai manuscriselor sale și părerea despre sine a autoarei, … Continuă să citești DESTIN DE FEMEIE
În versurile oferite de Carmen Secere, întâlnim un real ruinat, ordinea trece în dezordine, aceasta provoacă stări obsesive proiectându-se într-un simulacru al delirului. Punctul de plecare îl constituie o raționalitate răsturnată, lăsând o vagă nostalgie care pune în expresivă atenție impaciența irepresibilă a imaginilor ce se succed rapid. Nimic nu pare a mai fi cu … Continuă să citești O VITALITATE CRITICĂ
Poezia lui Marian Drăghici din ultimii ani nu mai e una a căutării și invocării luminii, din volumele anterioare, ci mărturia celui trecut prin apele întunecate ale vieții, care supraviețuiește în proximitatea morții, prin trezire spirituală. Bătrânul ego în dimineața de după moarte (Limes, 2026) este o mărturisire de credință și o carte despre condiția … Continuă să citești MARIAN DRĂGHICI: O MĂRTURISIRE DE CREDINȚĂ
