În volumul Nomad (Editura Castrum de Thymes, 2025), Firuț Mihuț construiește o poezie a neliniștii interioare, a fragilității afective și a căutării de sine prin intermediul unor imagini simbolice recurente: marea, tăcerea, iarba, noaptea, cochilia sau nisipul timpului, într-un spațiu al rătăcirii existențiale, dar și al supraviețuirii prin poezie.  Poemul „Nomad”, care dă și titlul…

Citește articolul complet pe Critic Arad →