Din start, poezia este cel mai greu subiect care ar fi putut pica. Să ne gândim doar la faptul că cerința este de a scrie minimum 400 de cuvinte pe baza unei poezii care, la profilul real, avea 2 strofe (opt versuri scurte). Cât să întorci pe toate fețele aceste opt versuri din „Plumb”, încât să îți iasă 400 de cuvinte? E o întrebare pe care ar putea să o pună un elev de tehnologic, sau chiar de liceu teoretic. În schimb, pentru orice operă epică, 400 de cuvinte se obțin foarte ușor doar din povestirea acțiunii. Însă cum poți să „povestești” două strofe, și încă unele care par să se învârtă în cerc (paralelismul sintactic), în jurul aceleiași idei a dezolării, melancoliei, apăsării? Șarjez, desigur. Se puteau spune destul de multe lucruri, de către aceia care au învățat versuri (se mai încurajează practica asta în școala românească?), care au învățat câte ceva despre simbolism în general și despre Bacovia în particular. Dar nu exagerez când spun că o operă epică ne-ar fi dat un procent

Citește articolul complet pe Republica →