De ce unii copii sunt extrem de agitați, chiar dacă părinții stăpânesc parcă arta zenului
Temperamentul, neurobiologia și experiențele timpurii explică mai mult decât stilul parental
Temperamentul, neurobiologia și experiențele timpurii explică mai mult decât stilul parental
Bryan Johnson este, probabil, unul dintre cei mai monitorizați oameni din lume. Are 30 de medici implicați în sănătatea lui, sute de analize de sânge pe an și cam 10 milioane de dolari cheltuiți în ultimii cinci ani — totul pentru a încetini îmbătrânirea. A testat medicamente pentru longevitate, terapii genetice, transfuzii cu plasmă, injecții cu celule stem și multe altele. Dacă nu l-ai văzut în documentarul Netflix Don't Die: The Man Who Wants to Live Forever, pune-l pe lista de weekend.
Dacă ai un copil în sistemul de învățământ românesc, ai simțit deja tensiunea aia specifică: acasă îi vorbești despre curiozitate, despre dreptul de a întreba, despre faptul că greșeala face parte din procesul de învățare — iar a doua zi la școală i se cere să stea drept în bancă, să reproducă definiții mot à mot și să ridice mâna înainte să respire. Nu e o dramă în fiecare zi, dar e o frecție reală, pe care o simțiți amândoi.
În perioada examenelor, majoritatea părinților se concentrează pe programe de învățat, meditații și ore suplimentare. Puțini se gândesc la ceea ce pune pe masă. Și totuși, creierul copilului tău este un organ extrem de pretențios — consumă aproximativ 20% din energia întregului corp și funcționează exact atât de bine pe cât îl alimentezi.
Când ai un bebeluș cu febră, vezicule în gură și pete pe palme, primul instinct e să intri în panică. Și e normal. Dar boala gură-mână-picior, deși arată îngrijorător, este una dintre afecțiunile virale cu care majoritatea copiilor mici se întâlnesc cel puțin o dată — și din care ies întregi, în 7–10 zile.
Suzeta cade pe jos. O ridici, o cureți cu gura și o dai înapoi bebelușului. Un gest de o secundă, aproape inconștient, pe care milioane de părinți l-au făcut înainte să existe vreun studiu care să-l analizeze. Sau sufli în lingurița de terci, o guști înainte s-o dai copilului, sau îl săruți pe obraz de zeci de ori pe zi pentru că altfel nu știi cum să conții atâta tandrețe.
Este unul dintre acele fructe care arată modest — mici, închise la culoare, cu un gust astringent care îți strânge gura — dar care ascund o concentrație de compuși bioactivi greu de egalat în regnul vegetal. În ultimii ani a câștigat teren în gospodăriile românești, mai ales ca suc, și tot mai mulți părinți se întreabă dacă și copiii pot beneficia de el și, dacă da, de când și cât.
Sunt lucruri pe care le observi la copilul tău și pe care le pui pe seama vârstei, a oboselii sau a unui capriciu de moment. Merge un pic ciudat, obosește repede când aleargă, ține creionul strâns și strâmb, se împiedică mai des decât alți copii. Le notezi mental, te mai gândești o zi-două, apoi viața continuă și observația se pierde undeva între teme și baie și cină.
Guvernul a aprobat vineri o veste bună pentru sute de mii de familii din România: programul național „Masă sănătoasă" primește finanțare pentru 2026, iar copiii înscriși în el vor mânca zilnic, gratuit, la grădiniță sau la școală.
Pare un gest banal: un biberon cu lapte înainte de somn, ca să adoarmă mai ușor. Pentru mulți părinți, e chiar un ritual de liniște, dar puțini știu că acest obicei, repetat seară de seară, poate duce la una dintre cele mai agresive forme de carie la copiii mici: caria de biberon.