Există un cuvânt în română care nu se traduce. Dor. Ceva între tânjire și durere surdă, o întindere spre ceva ce nu poate fi pe deplin numit. Nu e doliu. Nu e nostalgie. Mai aproape de senzația de a sta la fereastră la amurg și de a nu ști ce anume cauți. „Într-o seară obișnuită,…

Citește articolul complet pe Zilesinopti →