Viața lui ca un vis El credea, cu tărie credea că trăiește pe un tărâm verbal, numai și numai verbal. Acolo, pământul de sub tălpi și ploaia, lumina, durerea, odaia erau doar cuvinte pe foaia cea mare, nevăzută, abstractă și absolută, cuvinte printre care el rătăcea. El mai credea, cu tărie credea și c-a fost …

Citește articolul complet pe România literară →