Am scris undeva că timpul a început să se dilate și că de atunci tăcerea după-amiezii a devenit mai stridentă. În acest timp dilatat se găsește și o femeie niciodată identică cu ea însăși, pe jumătate realitate, pe jumătate ficțiune, care pretinde că mă iubește în fiecare sâmbătă seara. Realitatea a devenit mai instabilă – … Continuă să citești Fernando Valerio-Holguín: „Dilatarea timpului”

Citește articolul complet pe Viața Românească →