În ziua de azi, conceptul de „liber arbitru” al copilului în timpul unui divorț este adesea ridicat la rangul de principiu de aur, însă în psihologia clinică, această presupusă libertate ascunde o formă extrem de subtilă și distructivă de abuz emoțional. Atunci când instanțele sau specialiștii transferă responsabilitatea alegerii locuinței sau a timpului de vizită pe umerii firavi ai copilului, ei nu fac altceva decât să-l condamne la un conflict de loialitate sfâșietor. Copilul este forțat să își renege o parte din propria identitate pentru a supraviețui emoțional în preajma părintelui care exercită presiunea.

Citește articolul complet pe DCNews →