Şcoală dimineaţa, teme după ore, apoi meditaţii, sport sau alte activităţi. Pentru tot mai mulţi copii, programul ajunge să fie mai încărcat decât al părinţilor, iar pregătirea suplimentară începe uneori chiar din clasele primare. România este printre ţările europene în care educaţia paralelă prin meditaţii a devenit tot mai prezentă, însă întrebarea rămâne: îi ajutăm pe copii să ţină pasul sau le luăm, treptat, timpul de joacă şi copilăria? Despre presiunea meditaţiilor, frica părinţilor că cei mici ar putea rămâne în urmă şi nevoia de echilibru în programul copiilor vorbeşte Simona Gherghe, invitată în platoul Observator 16. 

Citește articolul complet pe Observator News →