Conceptul de umanism a fost unul pur teoretic. El nu a putut fi aplicat decât la nivelul elitelor, şi nici acolo nu a dat roadele aşteptate. Societatea din epoca umanismului a fost la fel de inumană, ca şi cea dinainte şi cea de după ea. Omul nu a devenit mai bun, ci, poate, chiar mai rău. Umanismul l-a îndepărtat de natură. Omenirea, pentru a se salva de la autodistrugere, are nevoie nu de un nou umanism, ci de o nouă religie. O nouă credinţă.
Articolul Religia din eprubetă apare prima dată în Ziarul de Iaşi – liderul presei ieşene.
