De optzeci și cinci de ani, comemorăm pe 29 iunie și uităm pe 30 și votăm, peste câțiva ani, pentru cei care vor să rescrie manualele ca să scoată „incidentul” din istorie. Curățirea terenului nu s-a încheiat în 1941. S-a mutat în arhive, în manuale, în tăcerea îndemânoasă a unui popor care preferă să se refugieze în plânset după eroi decât să-și recunoască asasinii. Și dacă cineva mai are nevoie de o definiție pentru impunitate, n-are decât să vină la Iași: e orașul în care crima colectivă a avut, până la urmă, un singur vinovat: nimeni.
Articolul Să nu uităm dragostea de țară, chiar și când o detestăm apare prima dată în Ziarul de Iaşi – liderul presei ieşene.
