Într-un autocar spre Focșani, m-am întâlnit cu România reală și am primit o lecție pe care nu o voi uita: „Mă scuzați că vă deranjez…”

Doamna urcă la Roman și se așază lângă mine. Își ține bagajul în brațe, deși îi propun de câteva ori să-l pună sus, i-ar fi mai comod. Mâinile cu care strânge sacoșa sunt muncite, dar foarte curate. Mă uit la profilul ei: mi-e greu să-i estimez vârsta, pare trecută înainte de vreme. O las în pace și mă întorc la carte.