Statul român comemorează cu generozitate morții care nu mai pot cere nimic și administrează cu zgârcenie birocratică viii care încă au pretenția supărătoare de a fi fost răniți. Pe 15 iunie s-au depus, ca de obicei, flori la statuia poetului. Poporul își iubește poetul național exact cât să nu-l mai citească. Pe 10 august, undeva, un om care a inhalat gaz lacrimogen în urmă cu opt ani va citi, probabil, știrea achitării și va înțelege, mai limpede decât din orice tratat de drept constituțional, că în România dreptatea nu este neapărat refuzată. Este doar amânată suficient de mult încât să devină, pentru toți cei responsabili, complet inutilă.
Articolul Flori pentru poet, gaz pentru popor apare prima dată în Ziarul de Iaşi – liderul presei ieşene.
