A existat numai o ţară frumoasăLa o margine de mareUnde valurile fac noduri albe,Ca o barbă nepieptănată de craiŞi nişte ape ca nişte copaci curgătoriÎn care luna îşi avea cuibar rotit.Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpliPe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,Sau mai simplu: ciobani şi plugari,Cărora le plăcea să spună,Seara, […]

Citește articolul complet pe Jurnalul de Arges →