Există, în proiectele rezidențiale contemporane, o căutare constantă a coerenței, nu ca uniformitate impusă, ci ca rezultat al unor decizii bine calibrate care fac ca spațiul să se citească unitar, fără tensiuni vizuale inutile. Sistemele filomuro participă la această logică printr-un gest aparent minor: eliminarea tocului vizibil. Efectul, însă, depășește cu mult tehnicul. Discreția ca […]

Citește articolul complet pe Igloo →