Stocarea în România a fost abordată târziu, fragmentar și în contratimp cu realitatea sistemului energetic. În loc să fie planificată ca infrastructură critică, integrată cu dezvoltarea regenerabilelor, a rețelelor, a consumului flexibil și a serviciilor de echilibrare, stocarea a fost tratată prea mult ca o oportunitate comercială de moment. Dezvoltarea regenerabilelor a avansat rapid, pe baza […]

Citește articolul complet pe Viitorul Ilfovean →