Ștefan Parascanu a ajuns la reciclare din întâmplare. Într-o zi, cu câțiva prieteni, au mers la un supermarket să returneze ambalajele din plastic și niciunul n-a reușit să termine sacul — aparatul s-a blocat, n-a fost nimeni să îl deblocheze, și toată lumea a plecat cu sacul la fel de plin cum venise. Scena asta, banală și frustrantă în același timp, l-a pus pe gânduri. Nu pe gânduri filosofice despre mediu, ci practice: dacă oamenii vor să recicleze și sistemul îi oprește, problema nu e culturală — e de infrastructură.

Citește articolul complet pe Republica →