Am citit cu interes  – şi sper că nu va fi ultimul – romanul jurnalistului Laurenţiu Despina, „Când lacul a strigat” şi parcurgându-i filele am avut mereu în faţa ochilor jocul înşelător de lumini şi umbre ce se leagănă pe oglinda unei ape, difuzând, contopindu-se, alungându-se unele pe altele, alcătuind în mişcarea lor figuri iluzorii […]

Citește articolul complet pe Delta →