Mai întȃi sunt părinţii care nu sunt de acord cu psihoterapia. Consideră că „e o prostie”, „sunt bani aruncaţi pe fereastră degeaba” sau că „de ce nu vii sa vorbeşti cu noi şi ai nevoie să vorbeşti cu un străin?”. Pentru tinerii în această situaţie lucrurile sunt cu adevărat dificile, de multe ori ei îşi plătesc terapia din bursa proprie sau din ceea ce mai cȃştigă dintr-un job part-time. Şi nu de puţine ori relaţia cu părinţii, care sunt extrem de critici, este subiectul pe care îl aduce în cabinet.

Citește articolul complet pe Republica →