ceremonialul zîmbetului așa spuneai cînd tristețea pîndea la colțul amintirilor îți doreai să fii băiat ca să spui sincer îmi bag pula în ea de viață apoi începeai să-ți arcuiești buzele încet pînă cînd deveneai invizibilă abia atunci ne puteam spune pe nume abia atunci puteam să citim dintr-o suflare veacul de singurătate și să … Citește mai mult

Citește articolul complet pe Gazeta Dambovitei →