Când prețurile cresc accelerat sau o criză neașteptată zguduie societatea, reflexul colectiv este prompt: mulțimea caută instantaneu un vinovat. Fraza „este vina lor” devine rapid un scut emoțional și o explicație la îndemână. Într-o investigație asupra dinamicii sociale și a istoriei comportamentului uman, întrebarea esențială nu este însă cine este pus la stâlpul infamiei, ci cine extrage beneficii din această manevră de redirecționare a urii.
Analiza crizelor din ultimele milenii relevă un tipar constant: fabricarea unui inamic convenabil a servit drept o uriașă perdea de fum pentru protejarea liderilor, ștergerea dator


