De-ai găsit acest jurnal,
Să nu-l citești, să-l arunci în foc.
Ce-am pățit n-a fost normal,
Am fost bântuiți, lipsiți de noroc.
Nu te cunosc, dar gândurile mi le ții în palme,
Și-acum ți se scurg prin vene, transformându-se în spaime.
Aceste pagini vechi, îngălbenite,
Cândva de vor fi răsfoite,
Vei înțelege că sunt un avertisment,
Lumea asta e doar un experiment,
Iar simțurile noastre ar putea să cearnă:
Ele pe veci ne leagă, ne strâng, ne cheamă
Într-o realitate ce-o luăm în seamă
Doar când e prea târziu,
Iar logica devine un praf ruginiu.
Totul a început într-o nouă expediție,
Aveam multe planuri, prea multă ambiție.
Când ești arheolog, trecutul îl aduci la viață,
Timp