și am citit Înger la pământ, de Daniel Kraus, din două feluri de curiozitate, voiam să aflu ce se întâmplă când cinci soldați găsesc un înger rănit pe câmpul de luptă și voiam să văd cum ține un scriitor în picioare un roman întreg într-o singură frază, iar la sfârșit am rămas cu sentimente amestecate, fiindcă ambiguitatea îngerului mi-a stârnit o urmă de revoltă, mai ales pe fondul atrocităților Primului Război Mondial, și totuși m-au cucerit scenele de o precizie cinematografică, trecerile rapide de la gândurile întunecate ale lui Cyril Bagger la peisajul apocaliptic al frontului, unde până și lucrurile pe care le poți explica par desprinse dintr-un coșmar,
