insonorizat visul nu se poate păstra nemișcat învăluit de cuvinte, nici umplut anume cu tăceri enumerate lejer ochiul este deschis înspre somnul mereu compromis și pierdut între ziua decupată întotdeauna de noapte fragmentele lor inspiră voci înfășurate continuu în fâșii coborâte și așezate în neînțelesele șoapte bandaj care definește un profil ecorșat, disecat de cuvinte … Citește mai mult

Citește articolul complet pe Gazeta Dambovitei →