În ultimele zile ale anului 1894, într-o tipografie din Paris, un ilustrator de treizeci și patru de ani corecta probe de tipar. Nu era treaba lui. Colegii plecaseră de sărbători, iar el rămăsese să acopere golul. Peste o săptămână, numele lui era pe toate zidurile Parisului. Peste un an, stilul lui avea să aibă un…

Citește articolul complet pe Critic Arad →