O datorie de onoare: să nu-i uităm pe cei dinaintea noastră. Dar, în fapt, avem cum să-i uităm? S-ar zice că nu, căci suntem toți versiuni ale lui Ianus Bifrons, cu o față îndreptată spre trecutul copleșitor și cu alta spre viitorul fără chip. Prezentul vieților noastre conține ca o mireasmă vagă, ca o ceață …

Citește articolul complet pe România literară →