Pentru Mihai Ursachi, tradiția poetică este un spațiu al afinităților elective și al dialogului peste timp. Universul său liric se constituie la confluența unor registre și sensibilități acreditate de istoria poeziei: reveria romantică, rafinamentul livresc, solemnitatea de factură ceremonială, jocul parodic, inflexiunile ironice și gustul pentru grotesc sau pentru disproporția dintre gest și intenție poetică. …

Citește articolul complet pe România literară →