Ajungem să ne plângem, prea adesea, uneori justificat, de numeroase probleme și lipsuri. Însă nu o facem vreodată, explicit – ar fi chiar stupid –, când nu apar dușmani vizibili ori perceptibili cu acel simț aparte pe care îl avem toți, amplasat cu majoritatea laturilor în zona deducțiilor paranoide. Să nu avem dușmani este motiv …

Articolul Dușmanul adoptiv apare prima dată în Opinia Buzău.

Citește articolul complet pe Opinia Buzau →