Salută zdrăngănind din strune,Bătând cadența din picior,Și cântă, legănându-și capul,Cobzarul, mândru cerșetor… Iar după datina străbunăCând îi întinzi paharul plin,El nu bea până ce închinăȘi varsă jos un strop de vin… – Cobzarule, de-ai ști cât farmecȘi voie bună răspândeștiCu zvonul cântecelor taleÎn inimile românești! Noi toți suntem așa de tineri,Că am putea să-ți fim […]

Citește articolul complet pe Jurnalul de Arges →