Lemnul era esențial pentru funcționarea comunității. Era necesar la construcții, la încălzire, la susținerea cuptoarelor meșteșugarilor, la iluminat, la toate aspectele vieții de zi cu zi. Pădurile acestea erau o primă linie de apărare în fața eventualilor atacatori. Cu timpul teritoriul verde se reduce ca suprafața, orașul crescând avea nevoie de teritorii noi. Dar sibienii…

Citește articolul complet pe Zilesinopti →