Flavian Savescu Există un gest care nu mai are nume. Cândva era simplu: ridicai aparatul, priveai, apăsai. Lumea trecea în imagine prin medierea unui obturator. Astăzi scriu o frază pe o tastatură și, după câteva secunde, apare o imagine care nu există nicăieri în lume. N-am privit nimic. N-am atins nimic. Și totuși ceva s-a […]

Citește articolul complet pe eCronica →