Nu e vorba de romanța cu același nume. Nici de o poveste romanțată. S-a întâmplat cu adevărat. Chiar a venit. Mi s-a spus că scriu prea des despre părinții mei. Despre mama, îndeosebi. Că mă folosesc de poezie pentru a-mi pune copilăria să dea ochii cu copilăria ei, luându-se apoi de mână și pornind împreună …

Citește articolul complet pe România literară →