Mărturii din perioada „decreţeilor”. Fiecare spital avea un procuror: „Trebuia să-l suni, zi şi noapte, să-i anunţi cazurile de avort”

Pe 1 octombrie anul acesta s-au împlinit 60 de ani de la celebrul Decret 770 dat de Nicolae Ceauşescu, cel care interzicea avortul în România, cu foarte puţine excepţii, în anumite situaţii medicale care ţineau de riscul vital pentru femeie sau de anumite boli grave ereditare care puteau duce la malformaţii pentru copii. Una dintre condiţiile pentru a putea face avort era aceea ca femeia să aibă deja 4 copii născuţi în îngrijire. Contraceptivele erau interzise. Scopul era creşterea natalităţii şi astfel creştea şi forţa de muncă a statului. După primii 4-5 ani de la Decret însă femeile au început să apeleze la tot felul de metode extreme, periculoase pentru a scăpa de sarcinile nedorite. Peste 10.000 de femei ar fi murit între 1966 şi 1989 când legea a fost abrogată. Generaţii întregi au fost afectate de acest Decret. Mulţi copii erau abandonaţi la naştere în spitale sau case de copii.