Nu există jubilație mai ridicolă decât cea a veleitarului atunci când i se pare că l-a prins pe picior greșit pe savant. Ce umflături în pene, ce îngroșare a vocii, ce călcătură apăsată, în cercuri concentrice, din ce în ce mai amenințătoare, până la strivirea gânganiei! O banală eroare factuală a lui Tony Judt îi …

Citește articolul complet pe România literară →