Uneori, privind la profilurile din social media ale unor părinţi (în special mame, dar nu numai) vedem o poveste minunată – fotografii cu copii frumoşi, zȃmbitori, perfect îmbrăcați, aflaţi în locuri speciale, împreună cu unul sau ambii părinţi. Imaginea perfectă a unei familii minunate, armonioase, fericite. Dar dacă stăm să privim mai atent, toate aceste fotografii au ceva în comun: sunt statice, lipsite de acel „ceva” ce dă viaţă unei poze. Copii nu au niciodată vreo pată pe nas sau pe rochiţă, nu sunt niciodată bosumflaţi dar nici nu aleargă liber. Ei sunt doar parte a unei compoziţii atent realizate, ce urmăreşte să producă o imagine perfectă.

Citește articolul complet pe Republica →