„Oraşele mari sunt, previzibil, mai deschise decât localităţile mici, dar nu neapărat din toleranţă, ci din anonimat. Într-un oraș mare, oamenii pur şi simplu nu se remarcă. Într-o comună de 3.000 de locuitori, sosirea a douăzeci de lucrători străini schimbă vizibil peisajul, iar reacțiile sunt mai intense în ambele sensuri: și ostilitatea, și primirea caldă. (…) Acolo unde există deficit real și evident – se închid restaurante pentru că nu găsesc personal, se opresc șantiere pentru că nu sunt muncitori – prezenţa lucrătorilor străini e percepută ca soluție, nu ca ameninţare”, a explicat în interviul Economica.net Elena Panţiru, vicepreşedintele Patronatului Importatorilor de Forţă de Muncă. În contrast, în zone cu șomaj ridicat, prezența lucrătorilor aduşi din alte ţări e percepută ca „luare a locurilor de muncă, chiar dacă în realitate acele posturi au rămas neocupate luni de zile”, a mai spus Elena Panţiru în interviul Economica.net.

Citește articolul complet pe Economica.net →