În toamna anului 1988, în timp ce România era sufocată de penuria alimentară şi de izolarea internaţională, aparatul de represiune al regimului comunist atingea apogeul organizatoric. Documentele ultrasecrete extrase de cercetătorii Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS) din dosarul de cabinet al ultimului şef al Securităţii, Iulian Vlad, creează astăzi o imagine clară a măruntaielor Departamentului Securităţii Statului (DSS). La data de 24 septembrie 1988, braţul represiv al partidului număra un efectiv total de 14.629 de angajaţi. Această cifră nu reprezintă dimensiunea exactă a unei maşinării de control care, cu doar 14 luni înainte de prăbuşire, acoperea societatea românească cu o plasă deasă de supraveghere, întinsă de la birourile capitonate din Bucureşti până în cele mai izolate unităţi poştale din provincie. Informaţiile au fost făcute publice în premieră într-o postare pe reţelele sociale de către CNSAS,

Citește articolul complet pe News.ro →