Legea românească nu recunoaște concubinajul ca fiind echivalent căsătoriei, indiferent de cât timp au trăit împreună cei doi parteneri. Asta înseamnă că bunurile nu devin automat comune după 5, 10 sau chiar 20 de ani de conviețuire, iar drepturile fiecărui partener trebuie dovedite individual, prin acte și contribuții concrete.

Citește articolul complet pe Jurnalul Național →