În fiecare an, ca un ritual al vieții și al morții în deșertul memoriei, pe 22 iunie și pe 22 iulie, vorbesc cu aceiași prieteni: Horațiu Mălăele, Helmut Sturmer, Lia Manțoc, Emil Boroghină. Seara, tîrziu, îi scriu cîteva rînduri Magdei Stief. Vlad, Vladone, Meșterul. Vlad Mugur. Pe 22 iulie s-au împlinit douăzeci și cinci de …

Citește articolul complet pe România literară →