„Sindromul copilului grăbit”. Cum explică psihologii legătura dintre copilul mereu pe fugă și adultul epuizat

În secolul vitezei, ne obligăm copiii să alerge mai repede decât noi înşine. La şcoală, la meditaţii, la competiţii, pentru că orice hobby trebuie să fie astăzi o performanţă. Eforturile părinţilor de a avea copii buni la toate le scurtează, de fapt, copilăria. Psihologii îl numesc Sindromul copilului grăbit. Este ceva ce-i va urmări toată viaţa. Pentru că un copil mereu pe fugă devine un adult anxios, epuizat, care simte că nu face niciodată suficient.