Trăiesc într-un oraș din Norvegia unde peste un sfert dintre locuitori sunt imigranți. Spre deosebire de România, aici senzația mea este că oamenii trag în aceeași direcție, societatea nu se rupe în două tabere ireconciliabile
Trăiesc într-un oraș din Norvegia cu peste un sfert imigranți. Aici oamenii trag în aceeași direcție, spre deosebire de România, unde societatea pare că se rupe în două tabere ireconciliabile
Poate că în România nu vom ajunge prea curând într-o singură căruță. Dar poate am putea învăța, măcar, să nu încercăm să o răsturnăm pe a celuilalt. Vorba lui Marin Sorescu, cum bine scria în poezia „Muntele”:
