Proză de EDUARD GABRIEL TĂNASE: „IEDERA”

Se apucase de scris la bătrânețe. Mă rog, „maturitate târzie”, așa obișnuia să-i spună. Prima soție murise de câțiva ani. De inimă rea, spusese, neortodox, un doctor; de pitici pe creier, își zicea el. Plânsese după ea. O visase. Vorbea cu ea la masă. O poreclise răutăcios, pe când era încă în viață, Iedera. Îi … Continuă să citești Proză de EDUARD GABRIEL TĂNASE: „IEDERA”