Înalt, blond, cu ochii albaștri și cam crăcănat. Așa arăta Ilie Găină, unul dintre puținii muncitori rămași, după valuri succesive de disponibilizări, într-o întreprindere de piese auto ce funcționa la limita supraviețuirii. Provenea dintr-o familie numeroasă cu unsprezece copii, era căsătorit cu o croitoreasă și avea trei fete și un băiat. Îi plăcuse încă de … Continuă să citești Proză de DAN MARIUS COSMA: „DESPRE CĂRȚI ȘI ALTE PATIMI”

Citește articolul complet pe Viața Românească →