supliciu când s-a prăbușit l-au silit să se târască l-au ridicat ca să cadă-n genunchi l-au pus cu fruntea-n țărână l-au obligat să privească-n pământ când el se-ncăpățâna să vadă tot mai departe l-au forțat să-și șteargă toate amintirile tot trecutul unei vieți abia atunci a învățat să moară în izbăvitoarele chinuri ale uitării un … Continuă să citești Poeme de LIVIU CAPȘA

Citește articolul complet pe Viața Românească →