Zvelt, înteţind sub asfalt o furtunăde sunete, vesel şi-n grabă treceaca ploaia cu fluiere lungi, cu profilulabia şlefuit de idei. Ochi pe sub fixe pleoape poroase,cum numai Sibiul deschide, citeauîn zodia lui, lăcrimau lângă Peştiicu gurile pline de mâl. O, însă ce este trecerea unuipoet, dacă nu sfâşiere şi viscu care suav-înnoptatele Geniiîşi satură gravele […]

Citește articolul complet pe Jurnalul de Arges →