(fragment) Telu sta pe prispa casei, pe care o femeie de suflet, din sat, le-o pusese la dispoziție celor doi bătrâni, fără să le perceapă chirie, ca aceștia să aibă unde să locuiască, după ce fiul lor, Humbri, alcoolic nerecunoscător, le vânduse cocioaba, pe care chiar mamă-sa, o trecuse pe numele lui… Telu privea oamenii …

Citește articolul complet pe România literară →